Leapşa pe fapte – 2010

Mrs. Adiţa de la http://clepsidracudaruri.wordpress.com/ mi-a dat o leapşă pe care nu vreau să o stric cu englezisme (prea multe). Aşa că o voi scrie în limba română. Se presupune că trebuie să înşir cele mai importante 12 lucruri care mi s-au întâmplat/ de care m-am lovit în 2010.

Şi să mai şi începem, zic!

1. Din punct de vedere al ‘brand-ului’ Plohotnuke, nu pot zice de prea bine. A fost anul în care mi-am dat seama că nu mai am puterea şi nici cheful necesar de a lucra la foc continuu în timp ce am job full time, master de terminat şi lucrare de dizertaţie de fabricat, şcoală de trecut pe la şi măritat, haha. Respect şi plecăciuni până la pământ celor care keep it going, dar pe mine m-au terminat nopţile nedormite şi mâinile scorojite. Şi pe cât de mult I love handmade, nici nu pot zice că în 2010 am avut prea mult succes. Cred că oamenii au sărăcit şi au crescut prea repede (deci au şi devenit mai serioşi) şi nu le-a mai venit să dea banii pe broşe cu “Dispari!” sau “Sunt o doamnă”. Which is fair. Apoi, odată mutată în UK şi transformând cu inima strânsă numele de Plohotnuke în The Banished Bubu Crafts (pretty bad choice, recunosc), micul meu butic a murit treptat. Am avut să descopăr că mi-a venit şi mie timpul să mă maturizez şi să creez ceva mai serios şi mai girly pentru simplul fapt că nimeni nu prea apreciază prostioarele mele pe aici. Nu vreau să pară că mă plâng, I love(d) tot ce a ţinut de Plohotnuke şi nu aş putea fi mai recunoscătoare pentru tot ce am agonisit de pe urma lui (mai ales fani), but I think it’s time to change it a bit. The future awaits! Muahhahahaa!

2. Am terminat un master care nu cred să mă ajute cu ceva în viaţă. Sigur, sună interesant şi aproape misterios, dar în spatele acestui văl de “mamă, cât de tare!” se ascunde un mare nimic. Aici inserez momentul în care îmi dau cu pumnii în cap că nu am ales o facultate pe care alţii o consideră frivolă, dar care pe care eu cred că, pe lângă stresat până la moarte, aş fi iubit-o ca pe ochii din cap. Oh well!

3. Am devenit nevastă, gospodină, femeie de casă. Mă rog, pe lângă faptul că în continuare nu sunt în stare să gătesc mai mult decât sandwich-uri şi ceai, nu s-a schimbat mai nimic. Nu, nu mă apuc încă de făcut plozi, nu am să îmi răsfăţ bărbatul cu delicatese şi nici nu o să păstrez casa lună pentru că nu pot.

4. M-am mutat din ţară. Înainte să mă bateţi pe umăr şi să mă felicitaţi sau să mă priviţi cu ură şi să şuieraţi un “Huo!”, vă spun cu mâna pe inimă că, deşi viaţa nu e roz nici aici, nu cred că aş fi putut face o alegere mai bună. E atât de bine să mergi pe stradă fără să se ia nimeni de tine, atât de minunat să nu te fure vânzătoarea de la chioşc Dristor – metrou la bani când vrei să îţi iei un amărât de Kinder la sfârşitul unei zile de muncă, e atât de genial să nu mai am faţa plină de roşeaţă şi coşuri de la praful din oraş. Me likes! Me not coming back decât total înfrântă!

5. Am devenit un fel de piţipoancă. Pentru că am 24 de ore pe zi şi 7 zile din 7 libere, ce mai bine pot face decât să strâng-strâng cosmetice şi să le încerc, ca apoi să scriu un blog despre ele?! Până acum 6 luni nu foloseam tencuiala. Rimelul era numai pentru nunta mea ) şamd. Nu cred că e ceva de laudă aici, dar e o mare schimbare pentru mine, aşa că am adaugat-o listei.

6. Am învăţat să am mai mare grijă de mine şi să ma duc la medic de fiecare dată când mi se pare ceva dubios. Ştiu că asta te învaţă la şcoală de mic, dar mie mi-e frică de nenii şi tantiile doctorese, aşa că aştept până cam când trece boala/ mini-boala, ca să nu trebuiască să fac coadă ani întregi în faţa cabinetului medicului de familie, unde toate persoanele intră în faţa mea pentru că sunt fie “prea bătrâne”, “prea bolnave”, “prea cu programare (not)” sau mai ştiu eu ce.

7. Am dat cele mai multe petreceri de rămas bun. Fiecare adunare a avut sentimentul acela de “S-o facem lată până mai putem”. Mi-e dor de asta. De abia aştept să îmi revăd prietenii

8. Am câştigat cele mai multe mici concursuri din viaţa mea! Serios, nu ştiu în ce am călcat în ultimele 3 luni, dar cert e că things keep coming to me! Sigur, sunt chestiuţe frivole, dar man, am I happy!

9. A fost anul în care cred că a trebuit să rezolv cele mai multe problemuţe de până acum. Mutatul într-o altă ţară şi pornitul de la zero presupune o groază de chestii la care nici nu mă gândisem. Ce să mai spun de faptul că a trebuit să fac rost de o mie de acte care mi-au luat o groază de timp. Cel mai neplăcut a fost când a trebuit să fac toate astea dupa o lună de la operaţie. Mersul cocoşat pe stradă şi nevoia constantă de a sta jos, plus fereala de coatele şi genţile oamenilor din metrou nu m-au ajutat deloc.

10. A fost anul în care mi-am dat seama cât de importante sunt pentru mine salata de vinete, ciorba de burtă şi prajiturile de la cofetărie sau torturile. Spun cu mâna pe inimă că, pe lângă părinţi şi prieteni, mâncarea îmi lipseşte cel mai mult! Într-atât de mult încât o menţionez în fiecare mail trimis mamei şi n fiecare sesiune de messenger pe care o am cu ai mei. I-am rugat până să îmi trimită şi un plic cu gust de vinete. Nu înţeleg de ce tot refuză

11. A fost anul în care am plecat de la Mediafax după 5 ani de muncă acolo. Nici nu îmi vine să cred ce repede a trecut timpul! Şi cu toate porcărioarele pe care le-am păţit şi toate frustrările adunate de-a lungul timpului de pe urma acestei experienţe, spun cu mâna pe inimă că nici nu aş fi putut avea un (aproape) prim job mai potrivit. Uneori, îi duc lipsa. Dar îmi trece repede

12. A fost anul în care mi-am dat seama care îmi sunt adevăraţii prieteni şi care nu. Mutarea în altă parte atrage întreruperea oricărei forme de comunicare între tine şi alţii fără nicio cauză. Sunt sincer şocată de lipsa de interes a unor persoane pe care le-am considerat prietene bune atâta timp. Sigur, e imposibil să păstrezi legătura aşa cum o făceai în ţară. Dar NICI măcar un cuvânt, nici măcar un “La mulţi ani” când e cazul mi se pare trist. Şi îmi pare rău.

Cam astea au fost cele 12 înşiruieli. Sper să nu fi părut prea sumbră pe alocuri. Vă asigur că sunt aceeaşi persoană happy happy joy joy, dar mai învăţată minte un pic.

Şi ca să duc tradiţia mai departe, tag-uiesc următoarele minunate persoane (bineînţeles, cine vrea să se tăguiască singur(ă) este mai mult decât binevenită. just leave me a link, ca să citească şi ochii mei avizi de informaţie/ a se citi “bârfă”):

• ză sistăr in lo, dacă are chef http://adelinamade.wordpress.com/
• d-şoara Bianca de la http://chatdechocolat.eu/
• stimatei doamne de la http://lisayeo8.blogspot.com/
• the lovely lovely Peticel de la bineînţelesul http://peticel-craft.blogspot.com/
• doamnele minunate de la http://casacucadouri.blogspot.com/
• Ally de la http://allyingraphicland.wordpress.com/ (love! )

Doamnelor, mi-ar plăcea enorm să citesc cele mai importante 12 lucruri care vi s-au întâmplat/ cu care v-aţi îndeletnicit în 2010!

Mulţumesc pentru atenţie! Pam-pam!